A prins-o lupul pe Scufita Rosie in padure.
– Unde mergi fetitã singurã prin pãdure?
– Eu sunt Scufita Rosie ºi mã duc la bunicuta.
– N-ai sã mai ajungi. Mi-e o foame de lup, pregãteste-te cã vreau sã te mãnanc
– Lup…e, dacã tot e sã mã mãnanci, imi indeplinesti si mie trei dorinte?
– Zi-o pe prima.
– Stii, eu sunt fatã mare si vreau sã vãd cum este.
Dupã ce terminã lupul treaba, zise frant de obosealã:
– Hai, spune-o si pe-a doua.
– Mi-a plãcut. Mai vreau.
Dupã a doua partidã, lupul cu limba scoasã, ochii scosi din orbite si stomacul lipit de spate, spuse abia soptit:
– Ga. .ta. Cc..are-i a tre..ia?
– Stii…a-nceput sã-mi placã. Hai incã o datã.
N-apucã sã ajungã sãrmanul lup la capãt de linie cã-si dãdu duhul.
Morala 1:
Nu fa treaba nemancat!
Morala 2 :
Nu dati drumul la cuvre in padure, ca distrug fauna patriei !