De câte ori nu ați spus „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”? Unora le dă un sentiment de nostalgie să vorbească despre vremurile Epocii de Aur, chiar dacă lucrurile nu erau prea frumoase pentru români.
În 2016, la aproape trei decenii de la Revoluție, Libertatea face o scurtă comparație între viața cu 30 de ani înainte de Revoluție și 30 de ani după. Iar cel mai important aspect este reprezentat de bani și puterea de cumpărare a acestora. Astfel că, potrivit Institutului Național de Statistică, salariul mediu net a oscilat între 800 și 1.000 de lei, între anii 1960 și 1965.
La Revoluție, în 1989, același salariu ajunsese la 3.538 de lei, ca acum, la aproape trei decenii de la cădere comunismului să ajungem la un salariu de 2.100 lei.
În 1963 a avut loc o nouă reducere a preţurilor la bunurile de larg consum. Printre mărfurile vizate se numărau aparatele de radio, ţesăturile şi confecţiile din fire artificiale tip bumbac, unele sortimente de cafea. „În intervalul 1974-1975 a avut loc o majorare a salariilor, eşalonată pe ramuri şi activităţi economice. Retribuţia minimă a muncitorilor calificaţi din sectorul industrial creştea de la 1.040 lei la 1.346 lei, iar cea a muncitorilor necalificaţi de la 1.000 lei la 1.140 lei. Venitul garantat în zootehnie sporea de la 1.200 lei la 1.300 lei, în legumicultură şi viticultură de la 900 lei la 1.000 lei, iar în pomicultură de la 800 lei la 1.000 lei. Noi creşteri de retribuţii şi venituri s-au înregistrat în perioada 1977-1980. Măsura a fost aplicată în două etape: 1977-1978 şi 1979-1980. În cazul salariilor din industrie, majorările s-au realizat treptat, pe ramuri, cu procente variind între 15 % şi 23 %”, potrivit unor informații de pe site-ul Băncii Naționale a României (BNR).
Venitul garantat al membrilor cooperativelor agricole de producţie a crescut cu procente situate între 24 % şi 28 %. În egală măsură, au sporit pensiile şi alocaţiile de stat pentru copii. Paralel, în intervalul 1979-1980, au avut loc majorări succesive de preţuri, necesare pentru „rentabilizarea unor bunuri de consum alimentare”. Astfel, au sporit preţurile la cafea , măsline, piper, arahide, dar şi la peşte, ouă, conserve de fructe şi legume, conserve de peşte, produse zaharoase, lapte praf. Procentele de majorare au variat între 7,7% pentru supe concentrate şi 112% pentru fructe uscate.
Ce puteai cumpăra cu acești bani Înainte de Revoluție, pâinea avea un preț cuprins între 2 lei și 3.5 lei, iar berea ajunsese să varieze de la 3 lei la 6-7 lei, în anii 1960-1980, dar aici depinde și de zona în care locuiați. Pentru cei care fumau pe atunci pachetul de Carpați era de bază (2,75 de lei), iar pentru cei din sud existau și țigările bulgărești BT. Cultura era și ea destul de accesibilă din punct de vedere al costurilor pentru că, în unele cazuri, era mai ieftină decât un pachet de țigări. În cazul în care doreați și un borcan de iaurt acesta nu ajungea la nici un leu, în schimb, smântâna la 250 de grame costa 3.25 și 3.75 lei. Vestita înghețată Polar, cea pe care de câțiva ani buni, mai multe companii încearcă să o reînvie, costa pe atunci 1 leu sau chiar 1,75 de lei, de-a lungul anilor. Iar kilogramul de carne, care în unele zone urbane era destul de rară, ajungea să coste între 18 și 24 de lei. În anii 80 traiul românilor se mai scumpise nițel așa că un kilogram de zahăr ajunsese să coste 9 lei, air un litru de lapte 2,5 lei, în timp ce cafeaua, servită la restaurant, 3 lei. Cel mai important, pensia medie, e atunci ajunsese la 2.000 de lei.
Bunuri de consum îndelungat Și dacă vorbim de bicicletele, acestea costau fie că erau aduse de la ruși sau nu, undeva între 800 și 1000 de lei. Adică echivalentul unui salariu, în anii 60 și a jumătate de salariu în anii 70. Această proporție s-a păstrat până în ziua de astăzi. Iar dacă vorbim de un televizor, oferta nu era prea bogată, dar un televizor alb-negru, care câteodată funcționa și pe bază de pumni, costa între 2000 și 4000 de lei, în anii 70-80. Cea mai cunoscută marcă a României, ante și post 1989, este Dacia. Cu toții știm că mașina costa 70.000 de lei, echivalentul a unei munci timp de 2-3 ani. Cam tot atât costă și acum.
In anul 1986, salariul mediu net pe economie era de 2.855 lei, iar potrivit Biroului International al Muncii, in afara angajatilor de rang inalt in aparatul central, cele mai mari salarii le aveau profesorii universitari – 5.620 lei lunar, respectiv dublul salariului mediu.
Potrivit businessday, un profesor de liceu castiga 3.060 de lei, un medic generalist – 3.520 lei, un sofer de ambulanta aproximativ 2.000 lei, un programator avea un salariu net de 3.680 lei, iar o stenografa – 2.100 lei.
In restul economiei, cel mai mare salariu era incasat lunar de supervizorii de trafic cale ferata. Acesta castigau 5.370 lei, putin mai putin ca un profesor universitar. Cei mai nefericiti erau angajatii din hoteluri si restaurante. Astfel, chelnerii castigau mai putin de 2.000 lei net, iar o camerista – putin peste 1.400 lei
Desteptule , tigarile Carpati fara filtru costau 2,50 lei pana in 1981 cand au ajuns sa coste 3,25 lei . Asa ca pune mana si informeaza-te corect si apoi scrie .
Un kg de salam de vara costa 3,60 lei în 1984
O eugenie 0,25 bani și multe altele în 1981 aveam cât 2Baza și un salar de 2063 lei, îmi plăteam gazda, mincare, îmbrăcăminte, cărți și caiete și puneam și bani deoparte la CEC.
Tot ce e aici e propagandă comunistă.Eu de ex, înainte de revoluție aveam 3200 de lei și conform fișei cu calculul pensiei, totdeauna am avut peste salariul mediu – deci cifrele sunt mult umflate. Pâinea costa 4.50 lei, laptele la fel, zaharul 14 lei,țigări Snagov 10.50 lei, un l de benzina 9 lei, o mașină Dacia 90000 lei- după ce depuneai timp de 5 ani 70000 lei- dacă o vroiai rapid- 150000 lei- pantofi de piele 400 lei, un tv color- cel mai ieftin 13000 lei- la ocazie era 25000 lei, cafeaua- oficial 485 lei kg- la negru 1200 lei, o mașină de spălat 6000 lei, un frigider mediu 4800, sa mai continui?