Buna ziua, am o trimitere pentru Noua Zeelanda, recomandata va rog.
– Noua Zeelanda… sa ma uit pe calculator… Noua Zeelanda… nu exista.
– Cum?!
– Nu exista!
– Cum adica nu exista Noua Zeelanda?
– In programul informatic de la Posta Romana nu exista. Putem sa scriem altceva pe chitanta?
– Doamna, pachetul trebuie sa ajunga in Noua Zeelanda.
– Scriem Marea Britanie?
– Cum sa scrieti Marea Britanie, cand Noua Zeelanda e la celalalt capat al lumii?!
– Pai are nume englezesc… nu e acolo, la Brexit, cu Scotia si Irlanda?
– Doamna, Noua Zeelanda e in celalalt capat al planetei acolo unde… – … unde se termina harta?
– Exact, deci stiti unde e Noua Zeelanda!
– Deci e in Australia!
– Nu e in Australia, e langa, e o tara independenta!
– Ia sa vedem din nou pe program… trecem Austria…
– Cum naiba sa trimiteti pachetul in Austria?!
– Austria, Australia, tot aia…
– Doamna, nu e tot aia si nu e nici Austria, nici Australia, e Noua Zeelanda!
– Deci nu e nici in Marea Britanie si nici in Australia?
– Doamna, e a treia oara cand va spun, Noua Zeelanda e o tara independenta.
– In engleza cum se scrie?
– New Zealand.
– Cum?!
– Nî, e, dublu v, pauza, Z, e… – … nu este!
– Atunci ce facem?
– Sunteti sigur ca Noua Zeelanda exista?
– Adevarul e ca nu am ajuns acolo pana acum, dar daca omul mi-a dat adresa de acolo, inseamna ca exista.
– Eu va iau pachetul, dar daca Noua Zeelanda nu exista?
– Dati-mi o chitanta, ca sa am dovada, sunt sigur ca Noua Zeelanda exista!
