PUŞTIUL DIN ROMÂNIA CARE ÎȘI FACE SINGUR CASĂ DE CÂND A ÎNCEPUT CRIZA COVID-19. A MUNCIT CU ZIUA ȘI A VÂNDUT BĂLEGAR CA SĂ-ȘI CUMPERE MATERIALE

Visurile nu țin cont de pandemie sau de starea de urgență ca să prindă aripi.

Geta, mama băiatului:

loading...

El n-a plecat ca băieţii, cu 5 lei, cu 10 lei în sat. El a plecat cu 2 lei, mai mult de 2 lei nu şi-a luat. Mi-a zis că dacă eu iau 5 lei, tu mâine ce faci de pâine? Îţi las 3 lei, să ai de pâine. El a zis asta, copilul ăsta… De la 9 ani munceşte să-şi facă acoperişul ăsta.

Geta are numai cuvinte de laudă despre mezinul ei. De fapt, mama are toate cuvintele, că băiatul tace, ciuleşte doar urechile, în timp ce “face fierul”, pentru stâlpii de rezistenţă. Lucrează concentrat la casa lui, care prinde contur în curtea casei părinteşti. S-a apucat pe 6 martie, a săpat fundaţia, a turnat placa, a ridicat pereţii.  Din 12 copii, doar Georgică a rămas lângă mama Geta

E un puşti tuns soldăţeşte, ars de soare, cu mâinile zgâriate şi pătate de rugină. N-a avut şi nici nu are nimic de partea lui, cu excepţia unui talent aparte de a nu se lăsa descurajat.

“Am vândut laptele şi mi-am crescut copiii” Georgică are 16 ani şi e cel mai mic dintre cei 12 copii ai familiei Ştefan, din satul Cocani, Dâmboviţa. Fraţii şi surorile lui au familiile lor acum, el a rămas cu părinţii, într-o casă cu obraji galbeni şi scorojiţi. Acoperişul de ţiglă e găurit în mai multe locuri, doar două odăi mai pot fi locuite.

“Casa asta e mai bătrână ca mine, are peste 70 de ani”. Geta are 63 de ani şi ideea că e mai tânără decât cea “care cade pe noi” o înveseleşte puţin.  Georgică şi prietenii lui au lucrat ca ucenici în construcţii

“N-am pensie, n-am nimica, mamă, eu am trăit dintr-o vacă… Nu, nu aia. Aia e iapa, vaca e pe câmp… Am vândut laptele şi mi-am crescut copiii, aşa cum am putut, amărâtă… Şi i-am dat la casele lor. Am rămas cu el. Dacă eu mor, mâine-poimâine, că inima asta-i oaţă, el rămâne al nimănui şi n-are din nici o parte nimica”.

Geta şi soţul ei, Marian, au muncit cot la cot până s-au îmbolnăvit. Marian a făcut un atac vascular cerebral şi multă vreme n-a putut vorbi. Acum iese rar din casă, merge încet prin curte şi vorbeşte şi mai încet, parcă pentru a-şi cere scuze pentru starea lui de neputinţă. Nu mai e zdravăn, ca pe vremuri, să ridice munţii pentru Georgică.

Băiatul trebuie să înveţe meserie de la alţii, iar de sprijinit, să se sprijine pe propriile lui braţe. Vaca, animalul de bază în gospodăria Getei, are parte de atenţie specială Nici unul dintre părinţi n-are pensie. Nici altă formă de venit.

“Odată mi-a venit ajutorul şi când m-am dus la spital să-l fac din nou, că sunt cardiacă, sunt cu inima, cu diabetul, cei de la primărie mi-au zis: cum să-l facă? Să mă duc la zile, să muncesc. Să mă duc să fac zile, cum face lumea pe drumuri. Păi, eu pot să mă duc să stau în soare, să fac zile? Nu pot. Şi nu m-am dus”.
Sursa : adevaruldeazi.ro

loading...

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *