Un ardelean vine în Bucureşti şi aşteaptă verdele la un semafor.
Un şofer trece cu viteză printr-o baltă şi-i umple pe toţi cu zoaie, din cap până-n picioare.
Bucureştenii urlă după el scoşi din minţi, numai ardeleanul se uită mirat.
-Apoi, staţi liniştiţi că trebe s-oprească.
-Ce s-oprească dom’le, eşti tîmpit?! N-ai văzut ce viteză avea?
-Apoi cum, nu opreşte?
-Nu.
Da’ mata pe ce lume trăieşti?
-Apoi la noi în Ardeal, cînd se-ntâmplă de te udă un şofer, apoi opreşte, te ia în maşină, îşi cere iertare, te duce acasă, îţi da să mănânci şi nu se lasă până nu stai la el vreo trei zile în gazdă pe banii lui. Iar la plecare îţi cumpără şi televizor.
-E, pe dracu’, zice bucureşteanul. Ţi s-a întîmplat matale asta!?
-Nu mie, da’ i s-o-ntimplat nevesti-mii!